mishto!

Bine! Recunosc! Am fost corupta si convinsa! Ba...gen..sa fim asa mai familiari...da ma duc la Gogol Bordello. Au mai fost, mai vin odata, ne imbogatim cultura muzicala si spunem si altora.

Acestea fiind zise, pe 17 iunie (gen acum un an pe Lia Manoliu dragul de Mick isi dadea Duhul pe I can't get no satisfaction - bine sunt rea de fapt era foarte tare omu' la cum se misca pe nebunia aia de scena! ) domnii care canta asa numitul curent muzical gypsy-punk ne dau intalnire romantica, nebunatica, MISHTO! la Arenele Romane. Biletele sunt cam 100 lei sau 125 la intrare atunci.

Have fun! See you there :P

Es como todo se perdio en el mar...

Nu, nu am inceput sa vorbesc in spaniola desi as putea fi aroganta si as recunoaste ca da stiu spaniola foarte bine. Nu..de fapt am ales sa vorbesc despre ceva misto, ceva care poate fi influentabil, ceva care pe mine m-a facut sa ma simt fericita in pielea mea si sa pot sa spun ca imi place viata mea asa cum e pentru ca toti avem momente bune si momente rele.

Imi place sa ma gandesc la destin si nu stiu dar eu sunt recunoscatoare pentru sansa pe care am avut-o si anume sa mergi de doua ori in acelasi loc in acelasi an in mai putin de 6 luni? Si nu e orice loc. E celalalt capat al Europei, e ceva fascinant despre care daca auzi iti inspira un fel de magie si necunoscut si spui Mda am auzit dar nu stiu inca foarte multe, e interesant si poate ca intr-o zi voi merge acolo.



E batrana Portugalia...unde nu stiu daca as vrea sa locuiesc, dar cu siguranta mi-as lua o casa de vacanta acolo. Este locul unde m-am simtit in largul meu, unde am auzit un House of the rising sun sub forma celui mai bun unplugged din partea unui oarecare. Nu am sa uit strazile din centrul vechi al orasului Porto cu acele casute bagate una intr-alta, cu multa lume vorbareata pe strada, cu circari incercand sa stranga un ban. Nici pe Douro (rau' nene) n-am sa-l uit pe care daca il vizitezi in aval o sa ai impresia ca esti pe Amazon. Nici trenul-metrou cu care te plimbi si din care cobori si poti vedea o priveliste care cuprinde nu tot orasul, dar si colinele de jur imprejur.

Este locul unde soarele apune in mare, unde plaja nu e cu utz-utz (beat de house) ci e salbatica, unde valurile se izbesc de stancile inalte ca si cum ar vrea sa se razbune pe ele pentru ceva ce au facut candva in trecut. Nu am sa uit nici farul si nici restaurantul care era asezat pe doua muchii de stanca mai mai sa cada in ocean si care era tot pavat cu niste geamuri enorme prin care vedeai soarele apunand, niste pescari intr-o barca si nelipsitul vant care parca aducea cu el toata suflarea de peste ocean.

Porto, Lisabona si orasele mici de jur imprejur sunt locurile in care mananci cel mai bine, in care experimentezi tot felul de lucruri - muzica Fado, fluxul si refluxul, petrecerile, comunicarea, cunoasterea, mirosul din cel mai vestic punct al Europei - acolo unde se termina pamantul si incepe marea!

Este locul care imi place, in care ma voi intoarce de cate ori voi avea ocazia, care ma convinge sa fiu eu si sa nu ma intereseze de ceea ce spune restul lumii este locul in care piatra, marea, {surfer-ii :)) } vantul, soarele toate impreuna imbina un fel de dans al vietii care te face sa te indragostesti.

Si titlul (asta asa ca o nota de subsol) e in spaniola pentru ca asa mi-a venit mie inspiratia - as fi putut sa caut traducere pe net dar e mai lunatic asa ;))...