Ce ma face pe mine fericita. Eu personal sunt un om optimist, open minded si asa mai departe, insa nu m-am gandit prea des ce ma face pe mine cu adevarat fericita. Evident ca tot ce as scrie acum ar fi un numar infim de lucruri pe langa cate s-ar aduna in cativa ani. Dar, cum nu-mi prea place sa vorbesc despre cai verzi pe pereti cum ar fi un viitor pe care nu mi l-am imaginat inca din anumite puncte de vedere, ma rezum la fascinantul prezent care ne omoara pe toti.
Firstly, sunt fericita atunci cand iubesc. E cel mai minunat sentiment ever si personal oricate mi s-ar spune eu cred in iubire pentru ca love=happiness si pentru ca din cauza asta zambesti, din cauza asta plangi, din cauza asta dansezi, din cauza asta urli de nervi (da stiu suna paradoxal dar astea sunt sarea si piperul vietii).
Sunt fericita atunci cand stiu ca am macar cate un prieten in aproape fiecare tara din Europa care ar fi dispus sa ma primeasca la el/ea acasa cand vin sa-l vizitez ceea ce e chiar amuzant daca stai sa te gandesti ca nu multi au parte de asa ceva (EYP as in European Youth Parliament ruleaza cu totul si e incomparabil - mai pe scurt e ca un drog de care nu prea poti scapa si chiar daca tuturor li se pare penibil la inceput si foarte imatur believe me, dupa prima sesiune sunteti addicted).
Sunt fericita atunci cand stiu ca am niste prieteni extraordinari cu care nu numai ca am facut toate tampeniile de pe fata pamantului de cand a inceput liceul dar ne-am ajutat reciproc de fiecare data cand am avut nevoie, am plans impreuna, am ras impreuna, am mers la scoala impreuna, am mers la party-uri impreuna, am pierdut noptile impreuna (indiferent unde ar fi fost - mare, munte, Bucuresti, in afara tarii)am copiat impreuna, am invatat impreuna si per total ne-am descoperit unul pe celalalt asa cum nu am fi crezut niciodata si am devenit atat de uniti incat sunt absolut sigura ca o sa plangem ca niste copii retardati cand o sa se termine liceul.
Sunt fericita atunci cand mananc dulceata de visine, de portocale, de trandafir. Cand mananc ratatouille sau cele mai bune midii din tot universul (va zic eu unde - deci esti in Vama Veche si o iei pe straduta cu Papa la Soni si o tii drept drept - vezi sa nu te impiedici de lantul ala tembel care nu stiu de ce acolo dar e acolo - si la un moment o sa vezi o chestie dubioasa din lemn cu niste mese si banci din lemn care cica e restaurant. Te asezi acolo si comanzi o portie maaaare mare de midii. Sa nu te astepti sa iti aduca tacamuri ca poti sa astepti mult si bine, in schimb cere multa lamaie desi oricum iti dau ei si nu in ultimul rand vinul casei - e unu alb, sec, la carafa
Sunt fericita atunci cand ma duc special toamna cand e octombrie si e frig sau cel putin ploua si e ora 5 dupa amiaza la Carturesti si incep sa-mi pierd vremea- in mod constructiv evident- uitandu-ma printre carti, multe CD-uri cu rockareli bune de tot, DVD-uri, cele mai haioase felicitari pe care ai vrea sa le iei acasa doar ca sa le ai la colectie, cele mai interesante si misterioase siropuri de la subsol - sorry da' de artzar n-au - cele mai funny chestii ever de la papusi voodoo la carnetele, agende colorate si jocuri, cele mai adorabile cani si canute si ceainice si evident ceaiuri pe care mi le-as dori din tot sufletul (cand voi locui singura o sa-mi cumpar niste rafturi pe care voi pune special aromele mele favorite de ceai).
Sunt fericita atunci cand trebuie sa citesc o carte pentru ca asa vreau eu si nu pentru ca imi spune cineva ca trebuie sa o citesc. Una din activitatile favorite este sa descopar carti asa cum l-am descoperit pe Haruki Murakami (Jesus e genial - da da cititi Cronica Pasarii Arc).
Sunt fericita cand stiu ca vine Craciunul as in my favourite holiday si trebuie sa cumpar cadouri si sa mananc mandarine si portocale si sa imi cumpar haine groase, dar chic si pulovere pufoase care sa miroasa a scortisoara si a Craciun si a cadouri si a familie.
Sunt fericita cand calatoresc si descopar locuri si oameni noi.
Sunt fericita cand ma gandesc ce familie minunata am si cand stiu ca pot sa contez pe ei orice ar fi. Pana la urma ei m-au invatat ce inseamna respectul de sine si respectul pentru ceilalti si in plus tot ceea ce tine de educatia mea le-o datorez lor, pentru ca fara ei nu as mai fi fost asa cum sunt acum
Probabil ca suna a perfectiune si a basm tot ceea ce am scris pana acum. Evident ca viata mea nu e compusa numai din lucruri bune, perfecte, care sa se potriveasca in cadru. De obicei, cineva care e fericit si sufera in acelasi timp pentru alte lucruri. Tot ceea ce inseamna fericire in acceptiunea mea sunt lucrurile marunte, de zi cu zi, care adunate ma fac pe mine personal sa ma simt bine. In final, nu as schimba cu nimic viata pe care am avut-o pana acum, sunt multumita de ea si cu bune si cu rele, desi nu a fost perfecta, desi am avut multe de pierdut, desi imi pare rau de unele lucruri pe care le-am facut si nu ar fi trebuit sa le fac sau invers unele lucruri pe care ar fi trebuit sa le fac si nu le-am facut(p-astea chiar le urasc cel mai tare), DAR din greseli am invatat as usual si chiar daca am repetat anumite greseli am promis ca a 3a oara nu le mai fac.
Pana la urma, viata... e ca #($( scurta si plina de (#(#$ .
Asta asa ca sa inchei cu stil.
Hai v-am pupat!
Ciao.
